APARTÉU, aparteuri, s. n. Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă, ca pentru sine, în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori, nu și de partenerii aflați pe scenă. – Din fr. aparté.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

APARTÉU s.n. (Teatru) Replică spusă aparte cuiva; cuvinte spuse (pe scenă) de un personaj ca pentru sine. [Pl. -uri. / < fr. aparté].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APARTÉU s. n. replică spusă aparte (pe scenă) unui actor ca pentru sine. (< fr. aparté)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

apartéu s. n., art. apartéul; pl. apartéuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink