APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea țării membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

APANÁJ ~e n. 1) (în evul mediu) Domeniu feudal acordat de suverani pentru întreținerea membrilor familiei regale. 2) Bun material (sau/și spiritual) atribuit cuiva sau acaparat de cineva. /<fr. apanage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

APANÁJ s.n. 1. Domeniu feudal acordat fiilor caselor domnitoare (fără însă a trece în proprietatea lor) pentru a le asigura existența ; proprietate, venit acordat din bunurile statului unui membru al familiei domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat de cineva ; (fig.) ceea ce este propriu cuiva. [Var. apanagiu s.n. / < fr. apanage, cf. lat. ad – la, panis – pâine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

APANÁJ s. n. 1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare. 2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva. (< fr. apanage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

APANÁJ, apanaje, s. n. 1. Porțiune dintr-un domeniu feudal acordată fiilor din casele domnitoare și din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat în chip arbitrar, din averea țării, membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau, fig., spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat în mod exclusiv de cineva. – Fr. apanage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

apanáj s. n., pl. apanáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*apanágiu n. și (ob). -áj n., pl. e (fr. apanage, d. vfr. apaner, mlat. apanare, a nutri cu pîne [!]). Moșie dăruită unuĭ suveran de către stat. Fig. Parte, lot, proprietate. calitate: invidĭa e apanaju gloriiĭ. – În Francia, regiĭ acordaŭ moșiĭ fiilor lor maĭ micĭ orĭ fraților lor. Dar, după stingerea neamuluĭ lor, aceste moșiĭ redeveneaŭ ale regeluĭ. V. arpalîc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink