AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului la vertebrate, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Din fr. aorte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AÓRTĂ ~e f. Artera principală care duce sângele oxigenat de la inimă la tot corpul. [G.-D. aortei; Sil. a-or-] /<fr. aorte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AÓRTĂ s.f. 1. Arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. Vas pulsator cu funcție de inimă, existent la unele animale nevertebrate. [Pron. a-or-. / < fr. aorte, cf. gr. aorte – vână].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AÓRTĂ s. f. 1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii. 2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate. (< fr., gr. aorte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AÓRTĂ, aorte, s. f. Cea mai mare arteră a corpului, care duce sângele oxigenat de la inimă în tot corpul. ◊ (Adjectival) Artera aortă. – Fr. aorte (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aórtă s. f., g.-d. art. aórtei; pl. aórte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aórtă f., pl. e (vgr. aorté). Anat. Artera care ĭese din ventriculu stîng al inimiĭ și care e trunchiu comun al tuturor arterelor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CROSA AÓRTEI s. (ANAT.) cârja aortei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink