anucát, V. anocąto.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

anocáto adv. (ngr. anokáto, d. áno, sus, și káto, jos. V. înalgĭos). Fam. Rar azĭ. Hara-para, val-vîrtej: lucrurile eraŭ anocato. – Și anucát, huștĭulĭuc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink