ANTROPOPITÉC, antropopiteci, s. m. Maimuță conisderată precursorul omului. – Din fr. anthropopithèque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOPITÉC ~ci m. Maimuță fosilă considerată precursor al omului. /<fr. anthropopitheque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOPITÉC s.m. (Pal.) Animal asemănător unei maimuțe considerat ca precursor al omului. [Pl. -ci. / < fr. anthropopithèque, cf. gr. anthropos – om, pithekos – maimuță].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOPITÉC s. m. maimuță considerată strămoș al omului. (< fr. anthropopithèque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

antropopitéc s. m., pl. antropopitéci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink