ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -ge, adj., s. m. și f. (Persoană) care se hrănește cu carne de om; canibal. – Din fr. anthropophage, lat. anthropophagus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de rscurt | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOFÁG ~gă (~gi, ~ge) și substantival Care se hrănește cu carne de om; canibal. /<fr. anthropophage, lat. anthropophagus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOFÁG, -Ă adj., s.m. și f. Canibal. [< fr. anthropophage, cf. gr. anthropos – om, phagein – a mânca].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOFÁG, -Ă adj., s. m. f. (om) care mănâncă carne de om; canibal (II, 1). (< fr. anthropophage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -e, s. m. și f. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; canibal. – Fr. anthropophage (lat. lit. anthropophagus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTROPOFÁG s. v. canibal.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antropofág adj. m., s. m., pl. antropofági; f. sg. antropofágă, pl. antropofáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antropofág, -ă s. și adj. (vgr. antropophágos, d. ánthropos, om, și phágo, mănînc. V. esofag). Mîncător de carne de om, canibal, (cum eraŭ Caraibiĭ și cum maĭ sînt și azĭ uniĭ Africanĭ și Oceanienĭ).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink