15 definiții pentru antracit (pl. -ți), antracit (pl. -e), antracit   declinări

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, bogat în carbon, sărac în substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, bun combustibil. – Din fr. anthracite.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT, antracite, s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil. – Din fr. anthracite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

antracít s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru-lucios, bogat în carbon. [Sil. an-tra-] /<fr. anthracite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT s.n. Cărbune de pământ superior, foarte bogat în carbon. [< fr. anthracite, cf. gr. anthrax – cărbune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT s. n. cărbune natural superior, negru-sticlos, cu un procent mare de carbon. (< fr. anthracite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, negru, lucios și foarte dens. – Fr. anthracite.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT s. n. Cărbune de pămînt de calitate superioară, foarte dens, de culoare neagră strălucitoare, considerat ca cel mai bun combustibil dintre cărbunii de pămînt.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

antracít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antracít s. m., pl. antraciți
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

antracit n. cărbune de pământ, mai vârtos ca huila și care arde foarte cu greu, dar dă o căldură mare fără flacări și fără fum.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*antracít n. (vgr. anthrakites, care seamănă a cărbune). Min. Un fel de cărbune de pămînt, maĭ uscat de cît cel obișnuit și care arde greŭ, dar dă căldură mare fără flacără și fără fum.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

antracit, (engl.= antracite) çărbune sup.,de culoare neagră, luciu semimetalic și spărtură concoidală, caracterizat printr-un conținut ridicat de carbon (92-98%) și putere calorică mare (8 200-9 000 calorii). În România, se găsește la Schela-Gorj.. V. și huilă, cărbune brun, lignit, turbă.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTRACÍT (‹ fr. {i}; {s} gr. anthrax „cărbune”) s. n. Varietate de cărbune natural, foarte bogat în carbon (89,5-96,5 la sută), sărac în apă și materii volatile, având o putere calorică de c. 7.800-8,350 kcal/kg. Arde cu flacără scăzută, fără fum, formează cocs pulverulent și este un combustibil prețios.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink