ANTRACEN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor coloranți. – Din fr. anthracène.

antracen sn [At: DA / V: ~ă sf, ~thra~ / E: fr anthracène] (Chm) Carbură de hidrogen ciclică, din care se extrag alezarina și alte substanțe folosite în industria coloranților.

*ANTRACEN sbst. 🔬 Substanță chimică ce se extrage din gudron; se întrebuințează la prepararea mai multor colori artificiale, iar în medicină ca antiseptic [fr.].

ANTRACEN S. n. Substanță organică galbenă, cristalizată, obținută prin distilarea gudronului de huilă; se întrebuințează în industrie la fabricarea unor materii colorante, iar în medicină ca antiseptic.

ANTRACEN s. n. Substanță galbenă, cristalizată, extrasă din gudron de huilă și folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. – Fr. anthracène.

ANTRACEN s.n. Substanță organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă și este folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. [< fr. anthracène].

ANTRACEN s. m. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. anthracène)

anthracen sn vz antracen

antracenă sf vz antracen

*antracénă f. (fr. anthracène, f.). Chim. Carbură de idrogen care se scoate din catranu de cărbune de pămînt și din care se scoate alizarina.

antracen s. m.

antracen s. m.

antracen s. m.