*antonomazíe f. (vgr. antonomasía, d. anti, contra, și ónoma, nume. V. paronomazie). Ret. Schimbarea numeluĭ propriŭ cu unu comun (epitet, patronimic saŭ apelativ) și invers: cuceritoru Cartaginiĭ îld. Scipione, Pelidu îld. Achile, Aristarh îld. critic, salvatoru îld. Hristos, tiranu îld. Nerone. – Fals antonomáză (fr. antonomase). V. retorică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink