ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil care constă în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun sau a unui nume comun ori a unei perifraze în locul unui nume propriu; antonomasie. – Din fr. antonomase.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONOMÁZĂ ~e f. Figură de stil, constând în folosirea unui nume propriu în locul unui nume comun și invers. /<fr. anthonomase
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONOMÁZĂ s.f. Figură de stil constând în folosirea unui nume comun în locul unui nume propriu și invers. [Var. antonomasie s.f. / < fr. antonomase, cf. it., gr. antonomasia < anti – în loc de, onoma – nume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONOMÁZĂ s. f. figură retorică constând în folosirea unui nume comun în locul unuia propriu și invers; antonomasie. (< fr. antonomase)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONOMÁZĂ, antonomaze, s. f. Figură de stil prin care un nume comun este înlocuit cu numele unei persoane (sau invers). – Fr. antonomase (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONOMÁZĂ s. (LIT.) (rar) antonomasie. (~ este o figură de stil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antonomáză s. f., g.-d, art. antonomázei; pl. antonomáze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink