ANTONIMÍE, antonimii, s. f. Raport dintre două antonime. – Din fr. antonymie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONIMÍE ~i f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [G.-D. antonimiei] /<fr. antonymie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONIMÍE s.f. Corelație între două cuvinte cu sens opus. [Gen. -iei. / < fr. antonymie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTONIMÍE s. f. Raport între două antonime. – Fr. antonymie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

antonimíe s. f., art. antonimía, g.-d. art. antonimíei; pl. antonimíi, art. antonimíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antonimíe f. (vgr. antonymía). Opozițiune de cuvinte: un pungaș onest.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink