ANTIPÓDIC, -Ă, antipodici, -ce, adj. Diametral opus. – Antipod + suf. -ic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTIPÓDIC, -Ă adj. antipodal. (< germ. antipodisch)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
antipódic adj. m., pl. antipódici; f. sg. antipódică, pl. antipódice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
antipódic, -ă adj. Care se găsește diametral opus unei alte persoane, lucru, acțiune ◊ „Pe cât de antipodice au fost cele două interpretări, pe atât de unitar s-a arătat publicul în simpatia sa.” Cont. 7 I 62 p. 6. ◊ „Cât de antipodici ar fi ei, între ei, prin o mie și una de trăsături, regăsesc în poeți moderni ca E.J. și N.S. [...] paradoxala, fulguranta anulare a antiteticelor categorii.” Cont. 4 XII 70 p. 1 (din antipod + -ic)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink