ANTIPARTÍCULĂ, antiparticule, s. f. Particulă elementară având aceeași masă și aceeași viață medie cu o altă particulă elementară, de care diferă însă prin semnul sarcinii electrice și prin unele însușiri fizice. – Din fr. antiparticule.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTIPARTÍCULĂ ~e f. Particulă elementară care se deosebește de altă particulă prin semnul sarcinii electrice și prin unele proprietăți fizice. /<fr. antiparticule
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTIPARTÍCULĂ s.f. Particulă elementară având proprietăți opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice. [< fr. antiparticule].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANTIPARTÍCULĂ s. f. particulă elementară, cu proprietăți opuse celor care caracterizează atomii elementelor chimice. (< fr. antiparticule)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
antipartículă s. f. → particulă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
antipartículă s.f. (fiz.) ◊ „Antiparticulele au caracteristici exact contrare particulelor, în ceea ce privește sarcina electrică, câmpul magnetic, sensul de rotație etc.” Cont. 11 X 63 p. 7; v. și Sc. 22 I 63 p. 2 (din fr. antiparticule; PR 1958; FC II 51, 53, 54; DF; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink