antilúme s.f. Lume alcătuită simetric lumii noastre ◊ „Antilumea – o certitudine fizică, antipământul – o probabilitate. Stupefacția provocată de știrea obținerii pe cale experimentală a antimateriei n-a încetat; [...] se comentează, încă, viu, performanța savanților sovietici care au creat artificial antimolecule, cu ajutorul giganticului accelerator de particule de la Serpuhovo.” I.B. 24 X 73 p. 2 (din anti- + lume, după engl. antiworld; BD 1970)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink