anticreză sf vz antihreză

*ANTICREZĂ (pl. -eze) sf. ⚖️ Contract prin care venitul unui imobil este lăsat de datornic creditorului său [fr. < gr.].

ANTICREZĂ s.f. v. antihreză.

anticreză f. Jur. contract prin care un datornic lasă creditorului veniturile unui imobil.

*anticréză f., pl. e (vgr. anti-hresis, d. anti, contra, și hrésis, întrebuințare). Jur. Părăsirea uzufructuluĭ unuĭ imobil făcut de un debitor creditoruluĭ.

ANTIHREZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticreză s. f.] – Din fr. antichrèse.

antihreză sf [At: LM / V: ~icr~ / Pl: ~ze / E: fr antichrèse] (Jur; înv) Contract prin care se dă creditorului dreptul de a uza de un bun imobil ipotecat, scăzând eventualele beneficii din dobânzile și apoi din capitalul datorat.

ANTIHREZĂ, antihreze, s. f. (Jur.) Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticreză s. f.] – Din fr. antichrèse.

ANTIHREZĂ, antihreze, s. f. (În dreptul burghez) Contract de garantare a unei datorii, prin care se dă în folosința creditorului un bun imobil care aparține debitorului. – Fr. antichrèse (< gr.).

ANTIHREZĂ s.f. Contract prin care se cedează creditorului venitul unui bun imobil aparținînd debitorului. [Var. anticreză s.f. / < fr. antichrèse, cf. it. anticresi < gr. antichresis].

ANTIHREZĂ s. f. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparținând debitorului. (< fr. antichrèse)

anticreză.

antihreză (desp. -ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrezei; pl. antihreze

antihreză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrezei; pl. antihreze

antihreză s. f. (sil. -hre-), g.-d. art. antihrezei; pl. antihreze