ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Substanță organică solubilă, produsă de unele microorganisme animale și vegetale, care are capacitatea de a distruge anumiți microbi sau de a le opri dezvoltarea, fapt pentru care se utilizează în tratamentul bolilor infecțioase. 2. Adj. Care ține de un antibiotic (1), care se face cu antibiotice.[Pr.: -bi-o-] – Din fr. antibiotique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIBIÓTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care distruge sau oprește dezvoltarea microbilor într-un organism. [Sil. -bi-o-] /<fr. antibiotique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIBIÓTIC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care are un efect bacteriostatic asupra dezvoltării anumitor microbi. [Pron. -bi-o-. / < fr. antibiotique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIBIÓTIC, -Ă I. s. n. substanță organică produsă de unele microorganisme, care împiedică dezvoltarea anumitor microbi. II. adj. 1. referitor la antibiotic (I). 2. (biol.) care inhibă activitatea unor specii. (< fr. antibiotique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTIBIÓTIC, -Ă, antibiotici, -ce, adj. Care are proprietatea de a opri creșterea și înmulțirea unor bacterii sau microbi, fără a vătăma organismul animal unde trăiesc acești microbi. ♦ (Substantivat, n.) Substanță, medicament având aceste proprietăți. [Pr.: -bi-o-] – Fr. antibiotique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

antibiótic adj. → biotic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

antibiótic s. n. (sil. -bi-o-), pl. antibiótice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink