VĂTĂMĂTOARE ~i f. Plantă erbacee de munte cu flori galbene-aurii și cu fructul o păstaie, fiind folosită ca nutreț și ca plantă medicinală. /a vătăma + suf. ~toare

vătămătoare (plantă) s. f., g.-d. art. vătămătorii; pl. vătămători

ANTHYLLIS L. VĂTĂMĂTOARE, fam.. Leguminosae. Gen originar din regiuni mediteraneene și vestul Asiei, pînă la 40 specii, erbacee, rar semiarbuști sau arbuști, des foarte pubescente. Flori (caliciul cilindric cu 5 foliole membranoase, stamine concrescute la bază, corolă cu 5 petale, una mai mare, vexil, 2 aripioare și 2 unite, carena galbenă, portocalie, roșie sau albă) singulare, în capitule sau umbelă, însoțite de o bractee albă-gălbui, digitat-partită, în axa frunzei. Frunze imparipenate, cu foliole numeroase, foliola terminală, în general, cu mult mai mare decît cele laterale. Fruct, legumă închisă în caliciu.

Anthyllis montana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (stamine concrescute, stindard ovat, caliciul campanulat, păros-mătăsos) roșii-purpur, în capitule singulare, lung-pedunculate. Frunze imparipenate, cu foliolele liniare. Semitufă tîrîtoare (cca 15 cm înălțime) păroasă.

Anthyllis vulneraria L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (caliciul păros-lînos, cele 5 petale ale corolei sînt aproape egale) galbene, în capitul globulos, însoțit de un involucru. Frunzele radicale lunguieț-ovate, cu 1 sau 3 foliole, cele tulpinale imparipenate cu numeroase foliole, aproximativ egale.

VĂTĂMĂTOARE s. (BOT.; Anthyllis vulneraria) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului.