liliuță s. f. (sil. -li-u-), g.-d. art. liliuței; pl. liliuțe

ANTHERICUM L. LILIUȚĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa, Africa și America, cca 98 specii, erbacee, perene, cu rizom. Tulpina cu 2 frunze radicale liniare. Flori (perigon cu 6 foliole îndepărtate, cu nervuri proeminente, 6 stamine, antere liniare, erecte) albe, 3-4 cm diametru, scurt-pedunculate, în racem multiflor, adeseori ramificat, dispus terminal pe tulpină. Fruct, capsulă.

Anthericum liliago L. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori mici, pînă la 3 cm lungime (foliolele perigonului cu 6 nervuri, stil curbat), albe, numeroase, în racem simplu. Frunze liniare, canaliculate. Tulpină neramificată, cca 55 cm înaltă.

Anthericum ramosum L. Specie cu flori (foliolele perigonului înguste, patente, cu nervuri proeminente, stil drept) albe, mici, în număr foarte mare, în raceme ramificate. Frunze liniare, canaliculate. Plantă perenă, tulpină ramificată, înaltă pînă la 85 cm.

LILIUȚĂ s. (BOT.; Anthericum ramosum) (reg.) păinjenel, limba-păsării.

liliuță s.f. (bot.) Anthericum ramosum; <reg.> aișor-galben, beteala-miresei (v. beteală), limba-păsării (v. limbă), păienjenel, voalul-miresei (v. voal).