ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt, folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTANACLÁZĂ s.f. (Lit.) Figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în alte accepții ale sale. [Pl. -ze. / < fr. antanaclase, cf. gr. antanaklasis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANTANACLÁZĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, folosit succesiv în accepții diferite. (< fr. antanaclase)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

antanacláză s. f. (sil. -cla-; mf. ant-), g.-d. art. antanaclázei; pl. antanacláze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*antanacláză f., pl. e (vgr. antanáklasis, răsfrîngere). Ret. Repetițiunea aceluĭașĭ cuvînt cu alt înțeles: inima are rațiunĭ (socotelĭ) pe care rațiunea (mintea) nu le înțelege.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink