ANTAGONIST, -Ă adj. Care este opus ireductibil, în antagonism; rival, inamic; antagonic. ◊ Contradicție antagonistă = tip de contradicție specific orînduirilor bazate pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, constînd în opoziția de interese fundamentale dintre clasele orînduirii respective (sau uneori, în sînul clasei dominante, dintre anumite grupe și fracțiuni ale ei). [< fr. antagoniste, cf. rus. antagonist, lat. antagonista < gr. anti – contra, agon – luptă].