ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; situație anormală. – Anormal + suf. -itate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [< anormal + -itate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANORMALITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi anormal; anomalie. (< anormal + – itate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate. – Din anormal.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANORMALITÁTE s. v. infirmitate, invaliditate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Anormalitate ≠ normalitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anormalitáte s. f., g.-d. art. anormalității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink