ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu nume necunoscut, (persoană) care-și tăinuiește numele. 2. Adj. (despre un text, o operă) Al cărui autor nu este cunoscut. 3. S. f. Scrisoare nesemnată. 4. Adj. Fig. Care rămâne neștiut, necunoscut; fără personalitate. ♦ Societate (anonimă) pe acțiuni = întreprindere industrială, comercială sau financiară capitalistă, formată prin asocierea capitalului mai multor acționari. – Din fr. anonyme, lat. anonymus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANONÍM ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu-și indică numele; al cărui nume rămâne necunoscut. 2) (despre opere, texte) Al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate (anonimă) pe acțiuni întreprindere formată prin asocierea mai multor acționari. /<fr. anonyme, lat. anonymus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANONÍM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu-și indică numele; fără nume, al cărui nume este necunoscut; (text, operă de artă) al cărui autor nu este cunoscut. ◊ Societate anonimă = întreprindere capitalistă formată prin asocierea mai multor acționari. ♦ (Fig.) Neștiut, necunoscut. // s.f. Scrisoare nesemnată. [< fr. anonyme, cf. lat. anonymus, gr. anonymos < an – fără, onoma – nume].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANONÍM, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care nu-și indică numele; fără nume. II. adj. 1. (despre un text, o operă) cu autor necunoscut. 2. societate ~ă = întreprindere capitalistă prin asocierea mai multor acționari. 3. (fig.) neștiut, necunoscut; lipsit de personalitate, obscur. III. s. f. scrisoare nesemnată. (< fr. anonyme, lat. anonymus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj. (Despre persoane) Care nu-și dă pe față numele; al cărui nume rămâne necunoscut; (despre un text) fără nume de autor. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesemnată. ♦ Fig. Neștiut, necunoscut. ♦ Societate anonimă = societate reprezentând principala formă de organizare a întreprinderilor capitaliste, alcătuită prin asocierea mai multor acționari. – Fr. anonyme (lat. lit. anonymus).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANONÍM adj. 1. necunoscut, neidentificat, neștiut. (Autor ~.) 2. nesemnat. (Lucrare ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Anonim ≠ cunoscut, iscălit
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
anoním adj. m., s. m., pl. anoními; f. sg. anonímă, pl. anoníme
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*anoním, -ă adj. (vgr. anónymos, d. an-, fără, și ónyma, ónoma, nume. V. onomastic, pseŭdonim). Care nu poartă numele autoruluĭ: scriere anonimă. Care-și ascunde numele: denunțător anonim. Subst. Persoană care-și ascunde numele: un anonim. Fig. Iron. Un ilustru necunoscut. Com. Societate anonimă, fără nume social (fără numele acționarilor, cu acțiunĭ de obiceĭ la purtător și transmisibile fără amestecu administratorilor, ĭar asociațiĭ răspunzătorĭ numaĭ pentru sumele vărsate de eĭ). Adv. Fără iscălitură: a scrie anonim.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANONÍMĂ ~e f. Scrisoare fără semnătură. /<fr. anonyme, lat. anonymus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANONIMUL BRÎNCOVENESC (Istoria Țării Românești de la oct. 1688 pînă la mart. 1717), cronică atribuită lui Radu Popescu sau Teodor Corbea. Relatează îndeosebi evenimentele din timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONICA ANONIMĂ A BRAȘOVULUI PENTRU TRECUTUL ROMÂNILOR DIN ȘCHEI, cronică înmănunchind, fără un plan definit, știri diverse asupra evenimentelor istorice dintre 1392 și c. 1790.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CRONICA ANONIMĂ RACOVIȚEANĂ, cronica a doi autori anonimi care continuă letopisețul lui Miron Costin, relatînd evenimente din istoria Moldovei, cuprinse între anii 1661 și 1729. Partea a doua a cronicii, care începe cu 1705, are în centru domniile lui Mihai Racoviță, pe care-l prezintă în mod favorabil.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LETOPISEȚ ANONIM AL MOLDOVEI (1733-1774), cronică alcătuită în Moldova, în a doua jumătate a sec. 18, cu titlul „Letopisețul Țărei Moldovei de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat”. Atribuită o vreme, în mod eronat, lui Enache Kogălniceanu, care a fost de fapt numai copistul ei. Prezintă perioada de declin feudal și de apogeu a fanarioților în Țările Române, încheindu-se cu descrierea evenimentelor din timpul Războiului ruso-turc din 1768-1774.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LETOPISEȚUL ANONIM AL ȚĂRII MOLDOVEI (1661-1704), cronică scrisă în jurul anului 1712 și intitulată „Letopisețul Țărei Moldovei de la Ștefan sin Vasile Vodă, de unde este părăsit de Miron Costin logofătul”. Cunoscută și sub denumirea de Peudo-Nicolae Costin. Autorul, care pare atașat de familia Cantemireștilor, expune detașat evenimentele interne, insistând asupra stării grele a poporului menționând, uneori, chiar unele evenimente externe. Cronica se termină cu prezentarea celei de-a doua domnii a lui Mihai Racoviță.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink