ANOMINÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil care constă în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. [< fr. annomination, cf. lat. ad – lângă, nominare – a numi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMINÁȚIE s. f. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază. (< fr. annomination)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anomináție s. f., g.-d. art. anomináției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink