ANOMÍE s. f. (Rar) Dezordine, dezorganizare (într-o societate dată); p. ext. haos. – Din fr. anomie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMÍE f. Stare a societății caracterizată prin lipsă de legi sau prin existența unor norme contradictorii care fac dificilă orientarea individului în colectivitate. /<fr. anomie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMÍE¹ s.f. Lipsă a autorității sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsă de legi. [< fr. anomie, cf. gr. a – fără, nomos – lege].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMÍE² s.f. Neputința de a evoca nume de persoane, de localități etc. [< fr. anomie, cf. gr. an – fără, onoma – nume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMÍE² s. f. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc. (< fr. anomie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANOMÍE¹ s. f. stare de dezorganizare a societății, caracterizată prin lipsa de legi, de norme. (< fr. anomie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anomíe s. f., art. anomía, g.-d. art. anomíei; pl. anomíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink