ANIZOTROPÍE s. f. Însușire a unui corp de a fi anizotrop. – Din fr. anisotropie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIZOTROPÍE s.f. (Fiz.) Proprietate a unei substanțe de a prezenta caracteristici fizice variate în funcție de direcția de măsurare și de observare. [Gen. -iei. / < fr. anisotropie, cf. gr. anisos – inegal, tropein – a întoarce].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIZOTROPÍE s. f. 1. proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate; eolotropie. 2. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe. (< fr. anisotropie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANIZOTROPÍE s. (FIZ.) eolotropie. (~ unui corp.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
anizotropíe s. f. (sil. mf. an-) → izotropie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink