ANIONÍT, anioniți, s. m. Substanță schimbătoare de ioni, de obicei rășină naturală sau sintetică, care reține anionii dintr-o soluție; rășină anionactivă. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. anionite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIONÍT s.m. Substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. [Pron. -ni-o-. / < engl. anionite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIONÍT s. m. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție. (< fr. anionite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIONÍT s. (CHIM.) rășină anionactivă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

anionít s. m. (sil. -i-o-; mf. an-), pl. anioníți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink