ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. 1. Agățătoare, gaică. 2. (Rar) Loc îngust în munți (stâncoși), unde se prinde vânatul. – Anina + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANINĂTOÁRE, aninători, s. f. (Rar) Loc îngust în munți stâncoși, unde se prinde vânatul. – Din anina + suf. -(ă)toare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANINĂTOÁRE s. v. agățătoare, atârnătoare, gaică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aninătoáre s. f., g.-d. art. aninătórii; pl. aninătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aninătoáre f., pl. orĭ (d. a anina). Locu unde copoĭu aduce vînatu la strîmtoare (îi închide calea).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink