ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIMOZITÁTE ~ăți f. Atitudine ostilă față de cineva; dușmănie; ură. ~ în discuții. /<fr. animosite, lat. animositas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIMOZITÁTE s.f. Dușmănie, ură; repulsie; înverșunare. [Cf. fr. animosité, lat. animositas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIMOZITÁTE s. f. dușmănie, ostilitate, ură; repulsie. (< fr. animosité, lat. animositas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; înverșunare. – Fr. animosité (lat. lit. animositas, -atis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANIMOZITÁTE s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

animozitáte s. f., g.-d. art. animozității; pl. animozități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*animozitáte f. (lat. animósitas, -átis). Ură, pornire, aprindere: a liniști animozitățile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink