animalicul sm vz animalcul

ANIMALICUL s.m. v. animalcul.

ANIMALCUL, animalculi, s. m. (Biol., înv.) Spermatozoid. [Var.: animalicul s. m.] – Din fr. animalcule.

animalcul sm [At: DA / V: ~licul / Pl: ~i / E: fr animalcule] (Blg; înv) Spermatozoid.

animalic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 52 / Pl: ~ici, ~ice / E: animal + -ic] 1-2 Care aparține animalelor (1-2). 3-4 Specific animalelor (1-2). 5-6 Referitor la animale (1-2). 7 Exclusiv fiziologic. 8 (Pex; d. comportamentul oamenilor) Bestial.

*ANIMALCUL (pl. -ule) sn. 🐙 Animal foarte mic care nu poate fi văzut decît cu ajutorul microscopului [fr.].

*ANIMALIC adj. 1 De animal: produse ~e ¶ 2 Ce stă în legătură cu manifestațiunile primitive ale vieții: instict ~; apucături ~e.

ANIMALCUL, animalculi, s. m. (Biol.; înv.) Spermatozoid. [Var.: animalicul s. m.] – Din fr. animalcule.

ANIMALIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal; provocat și condiționat de instinct, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil. ♦ Brutal, josnic. Porniri animalice.

ANIMALIC, -Ă, animalici, -e, adj. De animal, exclusiv fiziologic; fig. în stare de înapoiere, mizerabil; brutal, josnic. – Din animal² + suf. -ic.

ANIMALCUL s.m. Vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. [Var. animalicul s.m. / < fr. animalcule].

ANIMALIC, -Ă adj. Care este în legătură cu animalele, propriu animalelor; josnic, brutal, degradant, inuman. [Cf. germ. animalisch].

ANIMALCUL s. m. vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop. (< fr. animalcule)

ANIMALIC, -Ă adj. 1. specific animalelor. 2. (fig.) josnic, brutal, inuman. (< germ. animalisch)

ANIMALIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de animale; propriu animalelor. Instincte ~ce. 2) Care este de natură pur fiziologică. 3) fig. Care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență; brutal. Porniri ~ce. /<germ. animalisch

animalcul n. animal foarte mic ce nu se poate vedea decât cu ajutorul microscopului.

*animálcul n., pl. e (lat. animálculum). Animal mic care se vede numaĭ cu microscopu.

*animálic, -ă adj. (d. animal; germ. animalisch). De animal. Dobitocesc, abrutizat: viață animalică. Adv. Dobitocește.

animalcul (înv.) s. m., pl. animalculi

animalic adj. m., pl. animalici; f. animalică, pl. animalice

animalcul (înv.) s. m., pl. animalculi

animalic adj. m., pl. animalici; f. animalică, pl. animalice

animalcul s. m., pl. animalculi

animalic adj. m., pl. animalici; f. sg. animalică, pl. animalice

ANIMALICUL s. v. spermatozoid.

animalicul s. v. SPERMATOZOID.

ANIMALIC adj. v. bestial.

ANIMALIC adj. bestial, feroce, fioros, sălbatic. (O comportare ~.)