ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Promisiune, făgăduială de a realiza ceva. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract prin care o persoană își pune serviciile sale la dispoziția unei alte persoane sau a unei instituții și care prevede condițiile de angajare. 3. (La hochei sau la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. – Din fr. engagement.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANGAJAMÉNT ~e n. 1) Obligație luată de cineva pentru efectuarea unui lucru. 2) Angajare a cuiva la un loc de muncă. 3) Contract de muncă. 4) (la hochei și la baschet) Punere a pucului sau a mingii în joc. /<fr. engagement
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANGAJAMÉNT s.n. 1. Obligație luată de cineva, din proprie inițiativă, de a face ceva; promisiune solemnă. ◊ (Ec.) Angajament de plată = obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă, la contractarea unui credit, cu privire la utilizarea și rambursarea creditului respectiv. 2. Punerea pucului sau a mingii în joc (la hochei și baschet). [< fr. engagement].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANGAJAMÉNT s. n. 1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă. ◊ obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă. 2. angajare a cuiva într-un loc de muncă. 3. punere a pucului sau a mingii în joc. (< fr. engagement)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANGAJAMÉNT, angajamente, s. n. 1. Obligație de a realiza ceva, luată din proprie inițiativă. 2. Angajare a cuiva într-un loc de muncă; (concr.) contract care prevede condițiile de angajare. – După fr. engagement.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANGAJAMÉNT s. 1. asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) tagădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalâm. (Și-a ținut ~ul.) 2. îndatorire, obligație, sarcină, (pop.) legătură. (Ce ~e ai?)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
angajamént s. n., pl. angajaménte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*angajamént n., pl. e (fr. angagement). Promisiune de a primi: angajament formal. Angajare voluntară în armată. Încăĭerare, harță: angajament de cavalerie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
contráct-angajamént s.n. Contract cu funcție de angajament ◊ „Extinderea acordului global pe bază de contract-angajament; executarea de îmbrăcăminți asfaltice ușoare la 15 km de drumuri peste prevederile de plan.” R.l. 26 I 71 p. 5 (din contract + angajament)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink