căutare avansată
Din totalul de 24 sunt afișate 18 definiții pentru anemia, anemie   conjugări / declinări

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge s-au a face să ajungă în stare de slăbiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mia] – Din fr. (s')anémier.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. si tranz. A ajunge s-au a face sa ajunga in stare de slabiciune din cauza anemiei. [Pr.: -mia] – Din fr. (s')anémier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

anemiá (a ~) (-mia) vb., ind. prez. 3 anemiáză, 1 pl. anemiém (-miem); conj. prez. 3 să anemiéze; ger. anemiínd (-miind)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A ANEMIÁ ~éz tranz. A face să se anemieze. [Sil. -mia] /<fr. [s']anémier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ANEMIÁ ma ~éz intranz. A ajunge in stare de anemie; a deveni anemic. [Sil. -mia] /<fr. [s']anémier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMIÁ vb. I tr., refl. A(-și) pierde puterile din cauza anemiei. [Pron. -mia, p.i. 4 -iem (pron. -miem), ger. -iind. / < fr. anémier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMIÁ vb. tr., refl. a (-și) pierde puterile din cauza anemiei. (< fr. /s'/anémier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. și tranz. A ajunge s-au a face să ajungă în stare de slăbiciune, din cauza anemiei. [Pr.: -mia] – Fr. (s')anémier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMIÁ, anemiez, vb. I. Refl. A ajunge în stare de slăbiciune din cauza anemiei; a deveni anemic. Sa anemiat din cauza boli. ◊ Tranz. Hrana proastă anemiază organismul. - Pronunțat: -mia.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

anemiá vb. (sil. -mia), ind. prez. 3 sg. și pl. anemiáză, 1 pl. anemiém (sil. -miem); conj. prez. 3 sg. și pl. anemiéze; ger. anemiínd (sil. -miind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÍE, anemi, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă s-au calitativă a globulelor roși și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÍE, anemi, s. f. Boală determinată de scăderea cantitativă s-au calitativă a globulelor roși și a hemoglobinei din sânge. – Din fr. anémie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

anemíe s. f., art. anemía, g.-d. art. anemíei; pl. anemíi, art. anemíile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÍE ~i f. Boală determinată de scăderea globulelor roși și a hemoglobinei din sânge. [G.-D. anemiei] /<fr. anémie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÍE s.f. Stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roși din sânge. ◊ Anemie pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roși. [Gen. -iei. / < fr. anémie, cf. gr. an – fără, haima – sânge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÍE s. f. stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosi si a hemoglobinei din sange. ♦ ~ pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule rosi. (< fr. anémie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÍE s. f. (Adesea fig.) Boala determinata de scaderea cantitativa s-au calitativa a globulelor rosi din sange. – Fr. anémie (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANEMÍE s. f. Boala determinata de scaderea cantitativa s-au calitativa a globulelor rosi din singe. ◊ Anemie pernicioasa v. pernicios.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink