ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a (se) ancora; ancoraj (1). – V. ancora.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORÁRE s.f. Acțiunea de a ancora și rezultatul ei; ancoraj. [< ancora].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORÁRE, ancorări, s. f. Acțiunea de a ancora.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORÁRE s. (TEHN., MAR.) ancoraj. (~ unei nave.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ancoráre s. f., g.-d. art. ancorării; pl. ancorări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A fixa o navă sau un corp plutitor de fundul apei cu ajutorul unei ancore; p. ext. a se opri, a ajunge (definitiv) undeva. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) fixa. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ANCORÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre persoane) A scufunda ancora pentru a opri nava din deplasare; a arunca ancora. 2) (despre nave sau corpuri plutitoare) A imobiliza cu ajutorul unei ancore. 3) fig. A ajunge definitiv (undeva). 2. tranz. (sisteme tehnice, elemente de construcție) A fixa de pământ (sau de alt sistem tehnic) un element de construcție. /Din ancoră
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORÁ vb. I. 1. intr. A scufunda ancora în apă pentru a fixa o navă care staționează; (p. ext.) a se opri din plutire. 2. tr. A lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) fixa pe o bază solidă. [< it. ancorare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORÁ vb. I. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1). II. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate. III. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă. (< it. ancorare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORÁ, ancorez, vb. I. 1. Intranz. A lăsa ancora în apă pentru a asigura împotriva valurilor sau a curenților o navă care staționează; p. ext. a se opri din plutire. 2. Tranz. A lega un sistem tehnic de un alt sistem tehnic sau de pământ (pentru a împiedica deplasarea sau răsturnarea lui). – Din ancoră.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ancorá vb., ind. prez. 1 sg. ancoréz, 3 sg. și pl. ancoreáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ancoréz v. intr. (it. ancorare, fr. ancrer). Arunc ancora, opresc corabia ancorînd. Fig. Mă opresc după oare-care umblet: a ancora într' un partid.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCORARE imobilizare la sol a unei aeronave spre a o feri de acțiunea vântului.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink