ANCÓNĂ s.f. (Arhit.) 1. Consolă care susține cornișa. 2. Masă așezată în altar, sculptată sau pictată. ♦ Nișă sau cornișă unde este așezată această masă. [< fr. ancon, it. ancona].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCÓNĂ s. f. 1. consolă care susține cornișa. 2. masă așezată în altar. (< it. ancona)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ancónă s. f., pl. ancóne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANCONA, oraș în Italia centrală (Marche), port la M. Adriatică; 104,3 mii loc. (1987). Șantiere navale. Ind. constr. de mașini și chim. Mobilă. Cărămizi. Conserve. Catedrală (sec. 12-13).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink