ANCOMBRAMÉNT, ancombramente, s. n. Spațiu necesar pentru montarea, așezarea etc. unui utilaj, a unui obiect etc. – Din fr. encombrement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOMBRAMÉNT s.n. (franțuzism) Îngrămădire care împiedică trecerea. ♦ (Tehn.) Spațiul ocupat de un obiect din punctul de vedere al gabaritului. [< fr. encombrement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANCOMBRAMÉNT s. n. 1. (rar) afluență de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală. 2. (tehn.) spațiu ocupat de un obiect. (< fr. encombrement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ancombramént s. n., pl. ancombraménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink