opțiuni
  • info
2 intrări
18 definiții

Explicative DEX

ANCOLARE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.

ANCOLARE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola.

ancolare sf [At: DEX2 / Pl: ~lări / E: ancola] (Teh; rar) încleiere.

ANCOLARE s.f. (franțuzism) Acțiunea de a ancola și rezultatul ei; încleiere; ancolaj. [< ancola].

ANCOLA, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia (2). – Din fr. encoller.

ancola vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr encoller] (Teh; rar) A încleia.

ANCOLA, ancolez, vb. I. Tranz. (Rar) A încleia. – Din fr. encoller.

ANCOLA vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller].

ANCOLA vb. tr. a încleia. (< fr. encoller)

Ortografice DOOM

ancolare (rar) s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări

ancolare (rar) s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări

ancolare s. f., g.-d. art. ancolării; pl. ancolări

ancola (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. ancolez, 3 ancolează; conj. prez. 1 sg. să ancolez, 3 să ancoleze

ancola (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ancolează

ancola vb., ind. prez. 3 ancolează

Sinonime

ANCOLARE s. v. încleiere.

ANCOLARE s. (TEHN.) încleiere.

ANCOLA vb. v. încleia.

ANCOLA vb. (TEHN.) a încleia.

Intrare: ancolare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ancolare
  • ancolarea
plural
  • ancolări
  • ancolările
genitiv-dativ singular
  • ancolări
  • ancolării
plural
  • ancolări
  • ancolărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ancola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ancola
  • ancolare
  • ancolat
  • ancolatu‑
  • ancolând
  • ancolându‑
 singular plural
  • ancolează
  • ancolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ancolez
 (să)
  • ancolez
  • ancolam
  • ancolai
  • ancolasem
a II-a (tu)
  • ancolezi
 (să)
  • ancolezi
  • ancolai
  • ancolași
  • ancolaseși
a III-a (el, ea)
  • ancolează
 (să)
  • ancoleze
  • ancola
  • ancolă
  • ancolase
plural I (noi)
  • ancolăm
 (să)
  • ancolăm
  • ancolam
  • ancolarăm
  • ancolaserăm
  • ancolasem
a II-a (voi)
  • ancolați
 (să)
  • ancolați
  • ancolați
  • ancolarăți
  • ancolaserăți
  • ancolaseți
a III-a (ei, ele)
  • ancolează
 (să)
  • ancoleze
  • ancolau
  • ancolară
  • ancolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ancolare, ancolărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ancola DEX '09 DEX '98 DN

ancola, ancolezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.