ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza. – V. anatemiza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANATEMIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a anatemiza. [< anatemiza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANATEMIZÁRE, anatemizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a anatemiza.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
anatemizáre s. f., g.-d. art. anatemizării; pl. anatemizări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A arunca anatema asupra cuiva; a afurisi. – Anatemă + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ANATEMIZÁ ~éz tranz. rel. (persoane) A supune unei anateme; a excomunica; a afurisi; a blestema. /anatemă + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANATEMIZÁ vb. I. tr. (Liv.) A pronunța anatema asupra cuiva; a excomunica, a afurisi. [P.i. -zez. / cf. fr. anathématiser, it. anatematizzare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANATEMIZÁ vb. tr. a pronunța anatema. (după fr. anathématiser, lat. anathemisare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANATEMIZÁ, anatemizez, vb. I. Tranz. (Rar) A pronunța anatema asupra cuiva. – Din anatemă.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ANATEMIZÁ vb. v. excomunica.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
anatemizá vb., ind. prez. 3 sg. anatemizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*anatematizéz, v. tr. (ngr. și vgr. anathematizo; fr. anathématiser. Cp. cu sistematizez). Afurisesc, blestem. – Și anatemizez. Vechĭ anatimisez, anatimisesc, anatematizesc și anatematisesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink