ANASTASIMATÁR, anastasimatare, s. n. Carte care cuprinde cântări bisericești duminicale despre învierea lui Hristos. Noul anastasimatar de Anton Pann. – Ngr. anastasimon + suf. -at-ar.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

anastasimatár (anastasimatáre), s. n. – Carte bisericească ce cuprinde imnurile Învierii. Ngr. ἀναστάσιμος „referitor la Înviere”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

anastasimatár n., pl. e (d. ngr. anastásimon [tropárion], de Înviere). Carte de cîntărĭ bisericeștĭ în onoarea învieriĭ luĭ Hristos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

anastasimatar (Biz.) (‹ gr. ἀναστασιματάριον, de la ἠ ’Aνάστασις „Învierea”), colecție de cântări conținând slujba Învierii de la vecernie* și utrenie* pe cele opt ehuri*. Primul a. în lb. gr., a fost tipărit la București în 1820 de către Petre Efesiul (Nέον ’Aναστασιματάριον), iar în lb. rom., de către Macarie Ieromonahul, la Viena, în 1823. Sin.: anastasimatar melos.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink