anaplastie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr anaplastie] (Chir) Operație chirurgicală estetică (bazată pe autogrefe) cu scopul refacerii unei părți mutilate din corp.

ANAPLASTIE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți a corpului care a suferit o mutilare.

ANAPLASTIE, anaplastii, s. f. Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală unei părți mutilate a corpului. – Fr. anaplastie (< gr.).

ANAPLASTIE s.f. (Med.) Operație chirurgicală făcută cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat. [Gen. -iei. / < fr. anaplastie, cf. gr. ana – din nou, plassein – a forma].

ANAPLASTIE s. f. operație chirurgicală cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat. (< fr. anaplastie)

ANAPLASTIE f. Operație chirurgicală prin care se redă forma normală unui organ mutilat folosind materialul luat de la același individ. /<fr. anaplastie

anaplastie (desp. -na-plas-) s. f., art. anaplastia, g.-d. art. anaplastiei; pl. anaplastii, art. anaplastiile (desp. -ti-i-)

anaplastie (-na-plas-) s. f., art. anaplastia, g.-d. art. anaplastiei; pl. anaplastii, art. anaplastiile

anaplastie s. f. (sil. -plas-); pl. anaplastii