13 definiții pentru „analitic”   declinări

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -ce, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Spirit analitic = capacitate mintală de a disocia părțile componente ale unui întreg; persoană care are această capacitate. Limbă analitică = limbă care exprimă raporturile gramaticale prin cuvinte izolate. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică. – Din fr. analytique, lat. analyticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

analític adj. m., pl. analítici; f. analítică, pl. analítice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Analitic ≠ sintetic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALÍTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care este bazat pe analiză. ◊ Chimie ~că parte a chimiei care studiază compoziția chimică a substanțelor. Limbă ~că limbă în care raporturile gramaticale sunt explicate prin cuvinte izolate. 2) mat. fiz. Care folosește calculul algebric și infinitezimal. /<lat. analyticus, fr. analytique, germ. analytisch
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALÍTIC, -Ă adj. Bazat pe analiză. ◊ Chimie analitică = parte a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă analitică = limbă care are tendința de a exprima prin cuvinte separate diferitele caracteristici gramaticale; (despre forme gramaticale) alcătuit din două sau mai multe cuvinte; filozofie analitică = orientare filozofică care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. ♦ Care utilizează calculul algebric și infinitezimal. [< fr. analytique, it. analitico, gr. analytikos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALÍTIC, -Ă adj. 1. bazat pe analiză. ♦ chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii. 2. care utilizează calculul algebric și infinitezimal. ♦ geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric. (< fr. analytique, lat. analythicus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (Mat.; Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. – Fr. analytique (lat. lit. analyticus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. Metodă analitică. Judecată analitică. ◊ [Filimon a scris] o serie de articole teatrale, cari dovedesc un spirit cultivat, analitic și serios. GHICA, S. A. 79. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor care alcătuiesc o substanță oarecare. Limbă analitică = limbă în care multe dintre caracteristicile gramaticale sînt exprimate prin cuvinte separate (și nu prin schimbări de terminații). Limbile romanice sînt in general limbi analitice. ♦ (Mat., Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. Geometrie analitică = ramură a geometriei care folosește în studiul ei calculul algebric. Programă analitică v. programă.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

analític adj. m., pl. analítici; f. sg. analítică, pl. analítice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

analitic a. care procede prin analiză: tabla analitică a materiilor; limbă analitică, care tinde a descompune cugetarea, exprimând ideile și relațiunile lor prin vorbe și particule izolate: limba română e limbă analitică, cea latină e una sintetică; geometrie analitică, studiul geometriei cu ajutorul algebrei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*analític, -ă adj. (vgr. analytikós). Care lucrează analizînd: metoda analitică. Limbă analitică, care descompune cugetarea exprimînd ideĭle și relațiunile lor pin [!] vorbe și particule izolate, cum face limba românească cînd zice pe alțiĭ (doŭă cuvinte), pe cînd latina zicea alios (un cuvînt), saŭ fr. les hommes față de rom. oameniĭ. Geometrie analitică, studiată cu ajutoru algebreĭ. Adv. În mod analitic. V. sintetic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ANALÍTIC, -Ă adj. (< fr. analytique, it. analitico, gr. analitikos): în sintagmele declinare analitică, flexiune analitică, formă flexionară analitică, limbă analitică, mod analitic, morfem analitic și timp analitic (v.).
Sursa: DTL (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink