ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu știe să scrie și să citească; neștiutor de carte. ♦ Fig. Ignorant; incult. – Din fr. analphabète.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

ANALFABÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care nu știe a scrie și a citi; neștiutor de carte. /<fr. analphabete, lat. analphabetus
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ANALFABÉT, -Ă adj., s. m. f. 1. neștiutor de carte. 2. (fig.) ignorant, incult; incompetent. (< fr. analphabète)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

ANALFABÉT, -Ă adj., s.m. și f. Neștiutor de carte. [Cf. germ. Analphabet, fr. analphabète, gr. analphabetos].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ANALFABÉT, -Ă, analfabeți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care nu știe să scrie și să citească. – Fr. analphabète (lat. lit. analphabetus).
Sursa: DLRM | Adăugată de lgall | Greșeală de tipar | Permalink

ANALFABÉT s. neștiutor de carte.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

analfabét s. m., adj. m. (sil. mf. an-), pl. analfabéți; f. sg. analfabétă, pl. analfabéte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink