ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -ce, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Din fr. anachorétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAHORÉTIC, -Ă adj. De anahoret; (p. ext.) modest, sărăcăcios. [Cf. fr. anachorétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAHORÉTIC, -Ă adj. de anahoret; (fig.) (< fr. anacho-rétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAHORÉTIC, -Ă, anahoretici, -e, adj. (Rar) De anahoret; fig. modest, sărăcăcios. – Fr. anachorétique.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

anahorétic adj. m., pl. anahorétici; f. sg. anahorétică, pl. anahorétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink