ANAGOGÍE s. f. Interpretare a Bibliei care se ridică de la sensul literar al textului la cel mistic. – Din fr. anagogie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAGOGÍE s.f. 1. (Lit.) Figură de retorică prin care se trece de la particular la general. 2. Elevație către lucrurile spirituale; (spec.) interpretare mistică a Scripturii. [Gen. -iei. / < fr. anagogie, cf. lat., gr. anagoge].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ANAGOGÍE s. f. interpretare a Scripturii, care se ridică de la sensul literar al textului la cel alegoric și spiritual. (< fr. anagogie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

anagogíe s. f., art. anagogía, g.-d. art. anagogíei; pl. anagogíi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*anagogíe f. (d. anagogic, după analogie; fr. anagogie). Interpretare mistică a înțelesuluĭ literal [!] al uneĭ opere, maĭ ales al Scripturiĭ. – Mai corect ar fi anagogă (vgr. anagogé), ca paragogă, sinagogă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink