SCÂNTEIOARĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

scânteioară s. f., g.-d. art. scânteioarei; pl. scânteioare

ANAGALLIS L. SCÎNTEUȚĂ, fam. Primulaceae. Gen originar de pe tot globul, pînă la 24 specii, erbacee, anuale, bienale sau perene, în formă de tufă, tulpină frunzoasă, frunze nedivizate. Flori (caliciul crestat pînă la bază, cu 5 sepale înguste, corolă rotată, scurtă, tubul aproape lipsește, 5 stamine libere) albe, roșietice, albastre, pedunculate, în axa frunzei, uneori în ciorchine rar. Fruct, capsulă cu numeroase semințe.

Anagallis arvensis L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (corola de 2-3 ori mai lungă decît caliciul) roșii, rar albastre sau albe, cu pedunculi lungi, cîte una în axa frunzelor. Frunze ovate, sesile, opuse sau cîte 3 în buchet. Plantă anuală, erbacee, cu tulpina ramificată de jos.

Anagallis monelli D. Specie care înflorește vara. Flori cu diametrul pînă la 2,5 cm, multicolore. La subspecia Unifolia (L.) Maire var. monelli (L.) Knuth, flori albastre, strălucitoare, în ciorchine; la var. granăiflora florile sînt albastre, roz, roz-deschis etc. Tulpini lemnificate la bază (cca 35 cm înălțime). Frunze (oblong-lanceolate), cîte 3 în verticil. Plantă bienală, poate fi cultivată și ca anuală. Puțin rezistentă în zone reci.

Anagallis tenella (L.) Murr. Specie care înflorește vara. Flori (corola mai lungă decît caliciul) roz, campanulate. Frunze ovate. Plantă perenă, de mlaștină.

Veronica anagallis L. Specie cu flori albastre-deschis (caliciul cu 4 lacinii), dispuse în raceme, cu pedunculii la subsuoara frunzelor. Frunze glabre, sesile, lanceolate sau ovate, crenat-serate. Tulpină glabră, unghiulară, deseori fistuloasă. Plantă perenă, pentru locuri inundabile, umede.

SCÂNTEIOARĂ s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

SCÂNTEIOARĂ s. v. bănuț, părăluță.