7 definiții pentru amărătăciune
Explicative DEX
AMĂRĂTĂCIUNE, amărătăciuni, s. f. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus). – Amărât + suf. -ăciune.
amărătăciune sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ni / E: amărât + -(ă)ciune] (Reg) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina roșiatică, cu flori galbene mirositoare, îngrămădite în vârful tulpinii, care crește prin locuri umbroase și umede din pădurile subalpine și pe lângă pâraie (Senecio fuchsii) Si: amărăciune (8), uliendru-de-munte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂRĂTĂCIUNE s. f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus) – Amărât + suf. -ăciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AMĂRĂTĂCIUNE s. f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus) – Din amărît + suf. -(ă)ciune.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
amărătăciune (plantă) s. f., g.-d. art. amărătăciunii; pl. amărătăciuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
amărătăciune (plantă) s. f., g.-d. art. amărătăciunii; pl. amărătăciuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
amărătăciune s. f., g.-d. art. amărătăciunii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
amărătăciune, amărătăciunisubstantiv feminin
- 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus). DEX '09
etimologie:
- Amărât + -ăciune. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.