amărăluță sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~țe / E: amărel + -uță] (Reg) Mică plantă erbacee din familia gentianaceelor, cu tulpina ramificată chiar de la bază, cu mici flori galbene-aurii, ce conține un suc amar cu proprietăți tonice Si: amăruță (Cicendia filiformis).

AMĂRĂLUȚĂ (pl. -uțe) sf. 🌿 Mică plantă ierboasă cu flori galbene aurii, care crește prin locuri umede, prin păduri; conține un suc amar cu proprietăți tonice (Gentiana filiformis) [amărea].

AMĂRĂLUȚĂ, amărăluțe, s. f. Mică plantă erbacee cu frunzele ascuțite și cu flori mici, galbene-aurii, care conțin un suc amar cu proprietăți tonice (Cicendia filiformis). – Din amăreală + suf. -uță.

AMĂRĂLUȚĂ ~e f. pop. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și cu flori mici, galbene, amare. /amăreală + suf. ~uță

amărăluță s. f., g.-d. art. amărăluței; pl. amărăluțe

amărăluță s. f., g.-d. art. amărăluței; pl. amărăluțe

amărăluță s. f., g.-d. art. amărăluței; pl. amărăluțe