AMURGÍT s. n. (Pop.) Amurg. – V. amurgi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMURGÍT², -Ă, amurgiți, -te, adj. (Rar) Învăluit în amurg; întunecat. – V. amurgi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

AMURGÍT¹ s. n. Amurg. – V. amurgi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amurgít (pop.) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

amurgít s. n. (pl. amurgíte în loc. adv. pe ~)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera (1), a se întuneca. – Din amurg.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A AMURGÍ pers. 3 ~éște intranz. A se lăsa amurgul; a însera. /Din amurg
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMURGÍ, pers. 3 amurgește, vb. IV. Intranz. A se însera; a se întuneca. – Din amurg.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMURGÍ vb. v. însera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amurgí vb., ind. prez. 3 sg. amurgéște, imperf. 3 sg. amurgeá; conj. prez. 3 sg. și pl. amurgeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amurgéște, a -í v. intr. (d. amurg). Înserează, se' ntunecă. – Și murgește. În vest înmurgește.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

amurgite și murgite (pe) loc. adv. Pe' nserate. – Și -ít: Și' nopoĭ el s' o băgat Pe murgit în Țăligrad (N. Dens. 1003).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink