AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia vechi superstiții îi atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. – Din fr. amulette.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

AMULÉTĂ ~e f. Obiect mic căruia i se atribuie puterea magică de a aduce noroc; talisman. /<fr. amulette, lat. amuletum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMULÉTĂ s.f. Obiect (mic) căruia i se atribuie în mod superstițios o putere magică. V. talisman, fetiș. [< fr. amulette, cf. lat. amuletum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMULÉTĂ s. f. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș. (< fr. amulette, lat. amuletum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. V. talisman, fetiș. – Fr. amulette (lat. lit. amuletum).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMULÉTĂ s. fetiș, talisman, (franțuzism) porte-bonheur, (înv.) advar, baier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amulétă s. f., pl. amuléte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink