AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – Din fr. emplacement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

AMPLASAMÉNT ~e n. Loc pe care este așezată o construcție, o instalație a unui dispozitiv. /<fr. emplacement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMPLASAMÉNT s.n. Loc unde este așezată o instalație, o construcție, un dispozitiv etc. [< fr. emplacement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMPLASAMÉNT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. (< fr. emplacement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMPLASAMÉNT, amplasamente, s. n. Loc de așezare a unei instalații, a unui dispozitiv, a unei construcții. – După fr. emplacement.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AMPLASAMÉNT s. așezare, loc, poziție, (rar) situare, situație, (înv.) așezământ, pusăciune, pusătură, pusoare, stat. (Un ~ potrivit pentru acea clădire.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amplasamént s. n., pl. amplasaménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink