AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității, indiferent față de morală. – Din fr. amoral.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMORÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de amoralitate; propriu amoralității. Purtare ~ă. /<fr. amoral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMORÁL, -Ă adj. Care nu are noțiunea moralității, refractar față de normele morale. [Cf. fr. amoral, it. amorale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMORÁL, -Ă adj. care nu are noțiunea de moralitate. (< fr. amoral)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMORÁL, -Ă, amorali, -e, adj. Care nu are noțiunea moralității. – Fr. amoral.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

Amoral ≠ moral
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

amorál adj. → moral
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amorál, -ă adj. (din i-moral, cu pref. a 6. E un cuv. ibrid [!] și de prisos). Indiferent în chestiunĭ de moralitate, imoral. Adv. În mod amoral.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink