AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Din fr. amylacé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AMILACÉU ~e (~i, ~e) Care conține sau care este constituit din amidon. /<fr. amylacé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AMILACÉU, -ÉE adj. Care conține amidon. [Pron. -ceu, pl. -ei, -ee (pron. -e-e). / < fr. amylacé, cf. lat. amylum – amidon].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AMILACÉU, -ÉE adj. de natura amidonului. (< fr. amylacé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AMILACÉU, -CÉE, amilacei, -cee, adj. Care conține sau care este constituit din amidon. – Fr. amylacé (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

amilacéu adj. m., pl. amilacéi; f. sg. și pl. amilacée
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*amilacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (d. amil). De natura amidonuluĭ: substanță amilacee.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink